Asociația „Prietenii lui Azor”: Nu știu ce șanse reale sunt să găsim pe cineva care să-l preia dar am decis totuși să vă spunem povestea lui Ahile, așa cum a fost botezat de ultima familie.
A fost găsit pe drumul național Alba Iulia-Teiuș, imediat după ce l-a lovit o mașină. Fata care a văzut accidentul a sunat la 112, și așa cum se întâmpla în cazuri de acest gen, el a fost preluat și adus în adăpostul public Alba Iulia.
Partea fericită din toată povestea a fost faptul că până noi ne-am mobilizat să-l ducem în clinică, așa cum facem cu fiecare caz grav, am fost contactați de către domnișoara care l-a găsit și ne-a spus că dacă noi suntem dispuși să achităm costurile medicale ea și familia o să-l adopte.
Ajuns în clinică la Cluj, medicul a fost destul de rezervat, cățelul avea multiple fracturi la picioare, bazin și o formațiune (nu se știe exact de ce natura, posibil și de la accident) în zona capului.
Recunoaștem că s-a luat în considerare inclusiv eutanasia, deoarece Ahile este un câine traumatizat (cred că dacă ne-ar putea vorbi, ne-ar rupe povestea lui de viață) și reacționează agresiv dacă este atins, ceea ce era extrem de greu pentru procesul de recuperare dar și pentru viitorul lui într-o familie nepregătită pentru o astfel de rasă.
Pentru că mereu am luptat până în ultima clipă alături de fiecare caz și pentru că de această dată mai exista și o familie adoptivă am decis să mergem înainte și să-l sprijinim.
Ahile s-a recuperat încet, încet, a ajuns într-un țarc generos la noua familie și din când în când a era lăsat liber prin curte.Minunea însă nu a durat mult, familia ne-a spus că acesta nu este conform așteptărilor, că nu se pot apropia de el așa cum sperau și chiar încearcă să sară la ei când sunt cu spatele.
Nu avem dovezi, nu excludem că nu așa au stat lucrurile însă faptul că el a fost returnat adăpostului public credem că a fost una dintre cele mai proaste decizii.
Alunecă mereu în țarcul umed, este plin de sânge, slăbește într-una, este dominat de îngrijitorii care îi fac curat, latră cu disperare la toți oamenii care intra în curte și nu se bucură de nimic.
Oricât de greu este uneori trebuie să fim cerebrali și să ne asumam deciziile luate, cățeii nu sunt mingi de ping pong pe care să le dăm dintr-o parte în alta. Ce sperăm în acest moment? Sperăm într-o minune!
Sperăm ca cineva care cunoaște rasa să-l scoată într-un mediu propice lui, un mediu în care să aibă parte de îngrijirea de care are nevoie și pe care o merită. Știm că este greu, există căței perfecți în adăpost pentru care încă nu găsim familii, însă e dreptul lui Ahile ca lumea să afle povestea lui, măcar asta să facem pentru el.”
